en | hu | ru | bg | ro | tr FacebookTwitterGoogle+LinkedInYouTubeInstgram
+40-21-311-6176
ȘTIRI

Consultatie gratuita
Abonati-va la buletine
Cerere de contactare
Descarcati brosuri
Solicitati o brosura
Buletine
5 Minute de Offshore
De ce LAVECO?
Cum se comanda o companie de la LAVECO Ltd.?
Știri recente
Ratele de schimb valutar: USD/1 unitate
2017.11.21
HUF 0.0038
GBP 1.3196
CHF 1.0085
RUB 0.0168
HKD 0.128
JPY 0.0089
CNY 0.1508
CAD 0.7836
AUD 0.7545
BRL 0.3051
EUR 1.1795

Intrebari frecvente

Ce este un paradis fiscal?

În limbaj curent, paradisuri fiscale sunt acele teritorii care oferă o gamă largă de avantaje fiscale companiilor înregistrate pe acest teritoriu. (Termenul original englez - tax haven - are sensul de refugiu fiscal). O companie offshore poate funcţiona sub condiţii de impozitare favorabile, dacă este înregistrată într-un paradis fiscal. Titulatura de offshore (cu semnificaţia literară de „în afara ţărmului”) presupune că o companie înregistrată într-o anumită jurisdicţie, poate să funcţioneze în afara teritoriului de înregistrare, beneficiind de reduceri sau de scutiri de impozit pentru activităţile economice desfăşurate în afara teritoriului.

În paradisurile fiscale tradiţionale, funcţionarea companiilor este susţinută de un mecanism legislativ extrem de bine organizat, aceasta însemnând că, în ţara respectivă, legea asigură condiţii de impozitare favorabile companiilor offshore. Trebuie subliniat faptul că, prin neplata impozitului, compania nu încalcă legea, din contră, conform legii este scutită, parţial sau total de plata impozitelor. 

Care este scopul înfiinţării unei companii offshore?

Acesta este unul dintre cele mai importante aspecte legate de înfiinţarea societăţilor. Există un număr mare de obiective posibile, la fel cum relaţiile de afaceri din economia de piaţă pot implica un număr infinit de combinaţii. În consecinţă, clientul este cel care ar trebui să găsească răspunsul la întrebarea de mai sus, deoarece nimeni nu cunoaşte afacerile sale mai bine decât el însuşi. Noi nu putem decât să descriem pe scurt scopurile pentru care companiile offshore sunt utilizate cel mai frecvent.

  • Companii offshore comerciale
  • Companii offshore de investiții
  • Companii offshore deținătoare de nave
  • Companii offshore de finanțe
  • Companii offshore de holding
  • Companii offshore bancare  
  • Companii offshore înființate pentru a deține o proprietate
  • Fonduri private offshore

Care sunt avantajele utilizării unei companii offshore?

Avantajele legate de companiile offshore înregistrate în paradisuri fiscale pot fi împărţite în două categorii distincte:

  1. Avantaje/beneficii ale impozitării directe
  2. Beneficii suplimentare, independente de statutul fiscal favorabil

Avantajele/Beneficiile impozitării directe

Aceste avantaje nu necesită explicaţii speciale. Venitul obţinut este impozitat în ţara în care este înregistrată compania offshore. Profitând de faptul că aceste ţări oferă companiilor de acest tip o gamă largă de avantaje fiscale, se pot asigura economii substanţiale de la plata impozitului.

Beneficii suplimentare

Acest grup de avantaje este format din beneficii independente de impozitare, dar care nu trebuie ignorate de anumite tipuri de afaceri, în anumite situaţii. O parte din aceste beneficii este menţionată în cele ce urmează, dar această listă este departe de a fi completă:

  • Lipsa obligativităţii ţinerii evidenţelor contabile: într-un număr mare de paradisuri fiscale, companiile offshore nu sunt obligate să întocmească registre contabile. Acest fapt duce la economii substanţiale, deoarece companiile obişnuite (non-offshore) de mărime similară cheltuiesc anual sute sau chiar mii de dolari pe taxe de contabilitate.

  • Consideraţii legate de prestigiu: Se poate întâmpla ca în anumite situaţii o companie străină să poată oferi termeni şi condiţii mai avantajoşi. Participarea unui "investitor străin" într-o întreprindere obişnuită creează uneori o încredere considerabil mai mare în partenerul de afaceri potenţial, sau poate asigura, în unele cazuri, chiar scutirea de taxe vamale, etc.

Unde să înfiinţăm o companie offshore?
 

În prezent, în lume există mai mult de 40 de regiuni care oferă companiilor offshore avantaje considerabile ca paradisuri fiscale. Aceste paradisuri fiscale tradiţionale sunt situate pe arhipelaguri (ex. Insulele Britanice Virgine), în republici insulare sau ţări mici (ex. Panama). Legislaţia independentă a acestor ţări sau teritorii încurajează investitorii străini în înfiinţarea companiilor pe teritoriul respectiv. În majoritatea zonelor offshore serioase, funcţionarea companiilor, securitatea investiţiilor străine şi protecţia secretului informaţiilor sunt garantate prin lege. (De exemplu, Adunarea Legislativă din Insulele Britanice Virgine a votat un astfel de cod de legi în 1984 sub numele de Ordonanţa Companiilor de Afaceri Internaţionale). Când întâlnim pentru prima dată acest subiect, pare foarte dificil să diferenţiem avantajele şi dezavantajele oferite de multitudinea de ţări cu suprafaţă mică şi probabil necunoscute. Există totuşi câţiva factori care vă pot ajuta să vă orientaţi.

Ce anume conferă companiei statutul de impozitare favorabilă?

Prima întrebare este: În ce sens este favorabilă impozitarea companiei offshore? Şi în legătură cu aceasta: de ce este în avantajul acestor ţări să ofere investitorilor străini beneficii de o asemenea magnitudine? (La această întrebare vom răspunde în paragraful următor). În toate paradisurile fiscale serioase avantajele fiscale au o bază legală. De exemplu, pentru companiile înregistrate în Insulele Britanice Virgine menţionate anterior, avantajele fiscale sunt asigurate de legea adoptată în 1984.


Prin urmare, companiile offshore nu plătesc alte tipuri de impozite Insulelor Britanice Virgine, decât un impozit anual în valoare de 350 USD, independent de cifra de afaceri. În Belize şi Seychelles, această taxă anuală este de 100 USD, în timp ce în Panama este de 350 USD. Este evident că aceste avantaje fiscale sunt considerabile, în comparaţie cu impozitul pe profit în valoare de 10-35% impus în ţările europene.  

De ce este avantajos pentru ţara de înregistrare să furnizeze beneficii de impozitare?

Aceste locaţii sunt situate de obicei în ţări mici din punct de vedere georgrafic. Populaţia este redusă numeric. Turismul şi serviciile diverse joacă cel mai important rol în economiile acestor ţări. Companiile offshore asigură acestor ţări venituri substanţiale. Pe de o parte, sunt create locuri de muncă, deoarece este necesară existenţa unor firme de avocatură, instituţii de stat de înregistrare, bănci înregistrate pe aceste teritorii, etc. Pe de altă parte, ca urmare a plăţii obligaţiilor către stat (taxe de înmatriculare şi re-înmatriculare) şi impozite populaţia ţării obţine un venit considerabil.  

Ce principii de impozitare sunt în vigoare în locul de înmatriculare?

După cum s-a menţionat anterior, unul din scopurile constituirii companiilor offshore în paradisuri fiscale este de a reduce impozitele şi de a beneficia de avantajele fiscale directe sau indirecte. În acelaşi timp, trebuie subliniat că, în ciuda faptului că societăţile offshore sunt adesea considerate companii scutite de impozit, în nici o parte a lumii nu există companii scutite complet şi legal de orice sarcini financiar-fiscale. În general, în zonele de înregistrare a companiilor offshore se aplică următoarele principii:

  • În ţările în care compania poate obţine doar venituri din străinătate, acest venit va fi scutit complet de plata impozitului. În acest caz, compania este obligată să plătească o taxă anuală fixă, independentă de cifra de afaceri şi de profitul societăţii. Astfel de teritorii sunt: Insulele Britanice Virgine, Bahamas, Belize, etc.

  • Sunt scutite de impozit numai veniturile obţinute din străinătate.  De exemplu, în ţări ca Panama şi Hong Kong, companiile pot desfăşura şi activităţi comerciale interne şi veniturile obţinute din acestea se impozitează pe baza unei rate lineare, în timp ce veniturile obţinute din străinătate sunt scutite de impozit. În acest caz (Hong Kong), compania trebuie să declare separat veniturile interne în raportul anual.

  • Impozitarea pe baza unei rate lineare. Una dintre locaţiile cel mai bine cunoscute este Cipru, unde companiile plătesc un impozit de 10% din profiturile nete ale acestora. (În aceste locaţii, fără excepţie, contabilitatea şi pregătirea rapoartelor anuale sunt obligatorii.

 

Care sunt cerinţele solicitate de ţara înregistrării cu privire la directorii şi acţionarii unei companii offshore?

Există câteva zone offshore unde nu există nici un fel de restricţii cu privire la directori sau acţionari. Printre acestea se numără Bahamas, Insulele Britanice Virgine şi Belize. Companiile pot fi înfiinţate aici cu participarea unui singur director şi a unui singur acţionar. Alte zone offshroe impun anumite restricţii privind directorii, respectiv acţionarii societăţii. Aceste restricţii se împart în două grupe mari:

  • Restricţii cantitative. Aceasta înseamnă că numărul minim de directori şi acţionari este definit. De exemplu, în Panama o companie trebuie să aibă cel puţin trei directori (persoane fizice).

  • Restricţii privind naţionalitatea. Aceasta este o măsură care se aplică în mod expres directorilor şi are ca scop principal crearea de locuri de muncă pentru cetăţenii unei anumite ţări. De exemplu, în cazul companiilor înregistrate în Liechtenstein cel puţin unul dintre dintre directori trebuie să aibă domiciliul permanent în Liechtenstein.

 

Ce tip de detalii sunt introduse în registrul companiilor?

Aceasta este o problemă extrem de importantă deoarece, în cazul anumitor tranzacţii comerciale, proprietarii sau directorii companiei nu doresc ca identitatea lor să fie cunoscută. În ţările care au un sistem juridic continental, acest lucru este posibil într-o măsură mică, pentru că, de exemplu în Ungaria, Austria şi Germania informaţiile despre societăţile comerciale sunt disponibile publicului şi oricine poate avea acces la ele prin biroul de înregistrare a companiilor, referindu-se la orice interese presupuse sau reale. Din acest punct de vedere, putem împărţi companiile offshore în trei categorii:

  • Anonimat total. Detaliile privind directorii sau proprietarii nu sunt disponibile publicului, deoarece aceste detalii nu trebuie raportate autorităţilor din acele ţări. Ţări din această categorie sunt: Insulele Britanice Virgine, Belize, Seychelles, etc.

  • Publicitate parţială. De exemplu în Panama, proprietarii unei companii nu figurează în Registrul Companiilor, în timp ce toate detaliile privind directorii sunt disponibile publicului.

  • Publicitate largă. Un număr mare de detalii privind compania este accesibil în Registrul Companiilor. De exemplu, în Cipru, sunt disponibile detaliile privind proprietarii şi directorii (nume, naţionalitate, număr de paşaport, data naşterii, domiciliul permanent, etc.).

 

Care ar trebui să fie capitalul social al companiei? Cum se poate sau cum ar trebui virat acesta?

Analizând această cerinţă, pot fi observate efectele a două tipuri de sisteme juridice (continental şi anglo-american) pe diferitele teritorii.

  • În ţările în care legislaţia se bazează pe cea britanică, sistemul de cerinţe este mult mai flexibil. Acest lucru este valabil îndeosebi pentru zonele offshore aflate în regiunea Mării Caraibelor. De exemplu, în Bahamas, capitalul standard înregistrat de o companie este de 5000$. Conform legilor acestei ţări, această sumă este aşa-numitul capital nominal înregistrat, care nu trebuie să fie pus la dispoziţia companiei. Aceaşi regulă se aplică şi în Insulele Britanice Virgine, unde capitalul standard înregistrat este de 50.000$, dar nu este obligatorie vărsarea acestuia. Aceasta înseamnă că aceste companii pot fi înfiinţate având formal un capital de câteva mii de dolari, dar fără ca în realitate să posede nici măcar un cent la înfiinţare.

  • În ţările din cel de-al doilea grup (cele aflate sub efectul legii continentale), atât suma, cât şi metoda de plată a capitalului înregistrat  sunt precis definite. Acesta este cazul de exemplu în Elveţia, Liechtenstein şi Ungaria, unde capitalul înregistrat trebuie subscris de către proprietari şi vărsat într-un cont special al companiei, iar orice altă contribuţie care nu este în numerar, trebuie pusă la dispoziţia companiei. 

De unde este practic să conducem o companie offshore?

Cele mai multe companii offshore trebuie să posede un fel de comitet de conducere care este de obicei Consiliul Director. Directorii trebuie să aibă domiciliul stabil într-o ţară, adică ei sunt rezidenţi ai ţării respective. De aceea, trebuie avut în vedere modul în care priveşte acest subiect legea ţării respective. De exemplu, conform legilor fiscale germane, dacă directorul unei companii din Bahamas este domiciliat în Germania, atunci societatea înmatriculată în Bahamas poate fi impozitată şi în Germania. Pe ce element logic se bazează legea fiscală germană când stabileşte această regulă? Ca urmare a faptului că directorul german locuieşte în Germania, legea fiscală presupune că acea companie cu sediul în Bahamas este administrată din Germania; în consecinţă, compania are sediu permanent în Germania şi orice venituri relaţionate cu aceasta sunt impozabile. Este importantă înţelegerea corelaţiei dintre cauzele şi efectele legilor fiscale.

De exemplu, conform convenţiilor încheiate între diferite state, cu scopul evitării dublei impuneri, baza cărora este modelul creat de OECD, definiţia premizelor începe cu următoarea afirmaţie: "sediile sunt, în special, locul administrării..."

De ce este practică utilizarea serviciilor centrului de administrare? Dacă dorim să simplificăm problema, am putea spune că un asemenea teritoriu serveşte acestui scop, cetăţenii teritoriului nu pot fi sufocaţi de impozite doar pentru că o societate străină este administrată de pe teritoriul respectiv. De exemplu, dacă o companie americană este condusă de un director cu domiciliul în Insula Sark, rezidenţii insulei nu trebuie să plătească pentru aceasta impozit în Sark (de exemplu, potrivit legilor din Sark, rezidenţii insulei nu trebuie să plătească impozit pe venitul personal).

Însumând cele de mai sus, putem stabili că, în general, rezultă o situaţie mai favorabilă legată de legea fiscală dacă acea companie este oficial administrată de o persoană cu domiciliul într-un teritoriu unde se aplică scutirea de impozit sau unde există beneficii de impozitare (Sark, Emiratele Arabe Unite, etc.).

Este necesară deplasarea în ţara de înmatriculare la înființarea unei companii?

Contrar convingerii comune, nu este necesar să călătoriţi în jurisdicţia offshore când înmatriculaţi o companie; este suficient ca clienţii noştri să viziteze sediul LAVECO. Aici furnizăm, atât clienţilor vechi, cât şi celor noi, servicii de consultanţă şi înmatriculare, precum şi răspunsuri la întrebările ce pot apărea cu privire la funcţionarea zilnică a companiilor offshore. De fapt, în momentul de faţă nu este necesar să veniţi la sediile noastre, întrucât documentele necesare pot fi completate şi returnate nouă prin fax sau poştă (din nefericire, nu pot fi acceptate comenzi prin e-mail).

Care sunt cele mai importante documente de înfiinţare?

În această secţiune vă vom descrie cele mai des utilizate documente oficiale ale unei companii inmatriculate în jurisdicţiile offshore, tradiţionale. (Bahamas, Insulele Britanice Virgine, Delaware, Panama, etc.):

  • Certificat de înmatriculare: acest act este emis de biroul de înmatriculare şi certifică faptul că societatea a fost introdusă (sub numele dat) de către biroul de înregistrare în registrul companiilor în ziua dată. O aşa-numită Apostilă este ataşată de obicei certificatului de înregistrare (numit în general "Certificat de înmatriculare"), care este un certificat emis de autoritatea centrală (de obicei registrator) în timp ce certificatul de înregistrare a fost într-adevăr emis de biroul de înmatriculare. Acesta este un act recunoscut şi acceptat pe plan internaţional, reglementat prin Convenţia de la Haga din octombrie 5, 1961.

  • Act constitutiv/Statut: Acest document cuprinde reglementările de bază în legătură cu funcţionarea companiei. În cea mai mare parte a lui este un document cu format standard, alcătuit de obicei pe baza textului de lege din ţara respectivă. Desigur, ca în toate statutele, şi aici, statutele trebuie amendate în mod liber de proprietarii şi directorii companiei. În statute sunt definite, printre altele, următoarele aspecte: activităţile, capitalul social, numele companiei, ordinul de numire a directorilor, drepturile directorilor, regulile legate de emiterea de acţiuni, etc.

  • Actul de numire a primului(-ilor) director(i): După semnarea actelor şi documentelor de înfiinţare, fondatorul va numi primul/primii director/directori şi le va delega acestora drepturile legate de companie.

  • Minuta primei întâlniri: Minuta primei întâlniri a directorilor cuprinde de obicei primii paşi ce urmează a fi făcuţi de companie, în special, actul fondării şi aprobarea sigiliului şi timbrului sec al companiei..

  • Minuta privind emiterea de acţiuni: Aceasta cuprinde detalii cu privire la proprietarii care subscriu şi care cumpără acţiuni, ca şi detalii legate de acţiunile sau certificatele de acţionari emise..

  • Scrisoarea de demisie a subscriitorului: În acest document fondatorul, care este de obicei reprezentantul companiei, transferă toate drepturile legate de funcționarea companiei către companie și beneficiarii săi.

  • Sigiliul societăţii. Utilizarea sigiliilor în ţările avute în vedere este diferită de felul în care ele sunt folosite aici. Există de obicei o cerinţă legală ca societatea să aibă un aşa-numit timbru sec, aprobat la şedinţa de înfiinţare a companiei. Cu toate acestea, acest timbru nu este folosit pentru ştampilarea contractelor şi facturilor (acolo este de ajuns o simplă semnătură), ci pentru ştampilarea certificatelor de acţiuni emise de companie şi a reglementărilor şi minutelor companiei.

 

Ce este un Certificate de Good Standing?

Acesta este un document bine stabilit în cazul companiilor înregistrate în America şi UK şi fostele sale teritorii. De obicei este emis de registratorul companiei în jurisdicţia respectivă. Acesta este documentul care cofirmă faptul că societatea nu a fost desfiinţată şi nu datorează impozite şi taxe. Conţinutul acestuia variază de la o jurisdicţie la alta, în funcţie de informaţiile care sunt disponibile publicului în jurisdicţia de înmatriculare. Băncile solicită în general dovada existenţei companiei în cazul în care documentele de constituire nu sunt actuale, ceea ce înseamnă că societatea a fost constituită cu 1, 3, 6 sau 12 luni mai devreme. Evident, o companie care nu şi-a plătit taxele anuale, taxele pentru sediul registrat şi agent şi impozitul/taxa anuală nu poate primi Certificate of Good Standing.

Ce se înţelege prin termenul de impozitare "flow-through"?

Impozitarea "flow-through" este o metodă de impozitare utilizată în sistemele fiscale americane şi britanice, în cadrul căreia companiile nu sunt impozitate după mărimea venitului, ci în schimb o parte din venitul care revine fiecărui proprietar al companiei "curge către" ele şi proprietarii declară ulterior acest lucru în declaraţiile lor anuale de impozit. Acest tip de impozitare este folosit în general în impozitarea parteneriatelor, în SUA în forma LLC-urilor şi în Anglia în forma LLP-urilor. Parteneriatul, sau mai degrabă membrii companiei decid cu privire la rata venitului companiei care va fi distribuit fiecărui membru. Din când în când, venitul este distribuit în proporţiile asupra cărora s-a căzut de acord şi atunci membri includ acest venit în declaraţiile lor de venit sau impozit. Membri ai parteneriatelor, LLC-urilor sau LLP-urilor pot fi persoane fizice sau persoane juridice. Impozitarea ulterioară a venitului generat de parteneriate depinde în primul rând de locul în care membrii îşi au rezidenţa în scopul impozitării, şi de locul în care trebuie să completeze declaraţiile de impozit.

Care este cea mai bună jurisdicţie offshore?

Jurisdicţia de înmatriculare constituie o problemă cheie din punctul de vedere al viitoarei funcţionări a companiei. În general, nu există o soluţie unică şi optimă. Există întotdeauna câteva alternative din care să alegi când selectezi o companie potrivită cu un anumit tip de activitate financiară. Cum multe jurisdicţii oferă soluţii aproape identice pentru anumite activităţi, în multe cazuri pot fi potrivite câteva jurisdicţii. În acest caz, factorii decisivi tind să fie costul, prestigiul jurisdicţiei şi uşurinţa cu care poate fi administrată compania.

De ce trebuie să plătesc pentru un sediu registrat şi agent dacă nici măcar nu le folosesc?

Existenţa sediului registrat şi agentului sunt cerinţele legale pentru menţinerea unei companii. Se poate întâmpla ca societatea să nu-şi folosească efectiv niciodată adresa sediului, dar are totuşi nevoie de ea, după cum şi legea privind societăţile impune mai în toate jurisdicţiile ca o companie să aibă, pe durata vieţii active şi fără întrerupere, un sediu local registrat; în cele mai multe dintre jurisdicţii, existenţa unui agent sau secretar local constituie de asemenea o cerinţă. Dacă agentul care asigură sediul registrat demisionează, atunci compania încalcă una dintre legile de menţinere a companiilor şi registratorul companiei va suspenda activitatea legală a companiei sau o va radia din registrul comerţului. În cele mai multe dintre jurisdicţii, impozitul anual sau taxele pot fi plătite doar prin intermediul unui agent local. Prin urmare, este foarte important ca societatea să-şi plătească taxele anuale în fiecare an şi la timp.

De ce sunt benefice convenţiile pentru evitarea dublei impuneri?

Acordurile bilaterale pentru evitarea dublei impuneri (şi pentru împiedicarea evaziunii fiscale) pot fi benefice, deoarece pentru anumite tipuri de venit se aplică reguli de impozitare care sunt mai atractive decât acelea care s-ar fi aplicat dacă venitul ar fi fost impozitat în doar una sau ambele dintre ţările implicate. Tipurile de venit aplicabile sunt în mod obişnuit veniturile din dobânzi, dividende şi redevenţe. În general, legile celor mai multe ţări permit ca impozitarea unui astfel de venit fiind plătită în străinătate să aibă loc înainte ca aceştia să fie transferaţi în afara ţării. Dacă, totuşi, există un acord pentru evitarea dublei impozitări şi acordul prevede o rată mai scăzută de impozitare pentru venitul respectiv, atunci această rată mai scăzută va prevala, întrucât acordul internaţional este o formă superioară de reglementare juridică faţă de legea fiscală dintr-o anumită ţară. Trebuie avuţi în vedere mulţi factori atunci când se aplică condiţiile acordurilor pentru evitarea dublei impozitări, motiv pentru care este bine întotdeauna să fie consultaţi experţi din ţara sursă pentru a stabili condiţiile exacte care se aplică în practica fiscală a acelei ţări.

Ce este un Certificat de Rezidenţă Fiscală?

După cum sugerează şi numele, un certificat de rezidenţă fiscală este un document care atestă rezidenţa fiscală a unei companii. Deşi numele şi conţinutul documentului pot varia de la o ţară la alta, esenţa este întotdeauna aceeaşi: autorităţile fiscale, sau organismul similar al unei anumite ţări certifică faptul că o anumită companie sau o sucursală înmatriculată în acea ţară apare în înregistrările autorităţilor fiscale, are un număr fiscal şi, acolo unde este necesar, plăteşte impozit. Acest document este necesar, atunci când o companie dorește să beneficieze de avantajele oferite de un tratat pentru evitarea dublei impuneri și trebuie să se înregistreze la autoritățile fiscale din țara sursei de certificare din țara destinației nu numai faptul că societatea este înmatriculată în acea țară, dar și că se supune legilor fiscale din țara respectivă și platește impozit în țara de destinație.

Pot fi folosite companiile offshore doar pentru spălarea banilor?

E de la sine înţeles că răspunsul este negativ. Cu toate acestea, dată fiind opinia publică în general peiorativă cu privire la companiile offshore, este necesară o explicaţie mai detaliată. Explicaţia trebuie să pornească mai de departe, cu nişte considerente filozofice. O persoană care intenţionează să facă afaceri, are dreptul de a înfiinţa o companie? Răspunsul este evident afirmativ. În zilele noastre, acesta trebuie să fie un drept de bază, în aceeaşi sferă cu libertatea gândirii şi orientării religioase. Dacă am intenţia şi capitalul necesar, experienţa şi contactele comerciale, atunci pot să demarez o afacere într-o anumită ţară conform condiţiilor legale predominante ale ţării respective. Dacă am o afacere, atunci am dreptul să înfiinţez o companie offshore şi să profit de pe urma beneficiilor oferite, fie ele legate de impozit, monedă sau alte beneficii? Din nou, răspunsul este afirmativ. Unul dintre principiile de bază ale economiei este să utilizezi cât mai bine cu putinţă resursele disponibile şi să maximizezi profiturile. Dintre resursele disponibile, banii joacă probabil rolul cel mai important.Circulaţia capitalului este mai eficientă şi profitul este mai mare dacă afacerea poate fi condusă sub condiţii fiscale mai avantajoase. Una dintre modalităţile de a obţine acest lucru poate fi o companie offshore. Nu este întâmplător faptul că astăzi peste 50% din veniturile financiare din tranzacţiile zilnice se realizează prin aproximativ 4 milioane de companii offshore înregistrate.  Aceste companii au fost înfiinţate în condiţii de deplină legalitate, profitând de impozitare benefică, vamă, schimburi şi alte reglementări. În multe jurisdicţii, statul nu exercită un control foarte amănunţit asupra acestor companii ca şi în cazul aşa numitelor companii onshore. Reglementările mai lejere, pot conduce oamenii către ideea că aici este posibil să rămâi anonim şi să încalci legea şi că aceasta  nu trebuie respectată. Evident că nu aşa stau lucrurile. Companiile offshore sunt înfiinţate să urmărească activităţi financiare în acelaşi fel ca şi companiile onshore. Dacă, în goana după intenţii ilegale, o companie offshore nu este folosită pentru activităţi financiare strict legale, atunci se poate spune că nu este vina companiei, ci de vină sunt acţiunile şi intenţiile oamenilor care nu folosesc compania pentru scopurile pentru care ea a fost înfiinaţată. Şi aici se iveşte o a treia întrebare: este necesar ca cineva să posede o companie offshore pentru a încălca legea? Răspunsul la această întrebare este evident negativ. Numeroase infracţiuni acoperite de codul penal pot fi comise şi prin intermediul companiilor non-offshore. De fapt, dacă avem în vedere majoritatea infracţiunilor de natură financiară, atunci companiile obişnuit onshore sunt implicate în peste 90% din cazurile infracţionale.  Cazurile tipice includ facturi false, revendicări ilegale de TVA și cereri ilegale de sprijin din partea statului, ca să numim doar câteva dintre acestea. În plus, există acţiunea returnării acestor fonduri în circulaţie. Am putea continua să discutăm această problemă la nesfârşit, dar este deja clar că dacă o persoană doreşte să spele bani, nu are nevoie neapărat de o companie offshore şi scopul de bază al companiilor offshore nu este spălarea banilor.

Care este esenţa trusturilor?

Instituţia trust-ului are o tradiţie datând cu aproape 800 de ani în urmă în legea anglo-saxonă. Esenţa este ca persoana care constituie trust-ul (settlor-ul sau grantor-ul) transferă bunurile din posesia sa unui trustee, care în zilele noastre tinde să fie o companie specializată în acest domeniu, în aşa fel încât bunurile devin ulterior proprietatea trustee-ului. Ei stabilesc în Contract de Trust (acordul oficial pe care-l încheie) modul în care trustee-ul ar trebui să manipuleze bunurile, taxele pe care le va primi pentru acţiunile sale şi care trebuie să fie beneficiarii bunurilor. Settlor-ul însuşi poate fi beneficiar - pe durata vieţii - sau poate numi alte persoane (de obicei soţia, copilul, fratele, etc.). După moartea settlor-ului, bunurile sunt distribuite conform prevederilor din Contractul de Trust şi trust-ul este dizolvat, cu excepţia cazului în care settlor-ul nu prevede altceva în Contractul de Trust sau beneficiarii nu hotărăsc să încheie un nou contract cu trustee-ul. Instituţia trust-ului a fost proiectată iniţial pentru cazurile în care, dintr-un motiv sau altul, settlor-ul era incapabil să-şi administreze averea (de exemplu, când îl însoţea pe rege către Pământul Sfânt în timpul Cruciadelor). Forma cea mai obişnuită de contracte de trust este aceea în care, din motive de securitate, moştenire sau protecţie a averii, trustee-ul este o persoană sau companie rezidentă într-o jurisdicţie care oferă beneficii de ordin fiscal, ca urmare a acestui fapt, nu se iveşte necesitatea plătirii unor taxe ca urmare a dezvoltării bunurilor.

Este posibilă organizarea unor fundaţii private offshore?

Pot fi constituite fundaţii private offshore, de obicei pe motivul protecţiei averii. Astăzi, jurisdicţiile cele mai populare pentru înregistrarea de fundaţii private sunt Liechtenstein şi Panama. Principala trăsătură al fundaţiei este că însăşi fundaţia este proprietarul bunurilor pe care le are în grijă, dar fundaţia nu are proprietari, doar beneficiari. Astfel, bunurile amplasate în fundaţie nu aparţin în nici un fel averii personale a indivizilor care alcătuiesc fundaţia. Fundaţia, ca şi trustul, are beneficiari, care pot fi, în parte sau în totalitate aceleaşi persoane care alcătuiesc fundaţia. Avantajul principal al fundaţiilor private offshore asupra trust-ului este acela că fundaţia este considerată persoană juridică, în timp ce trust-ul nu.

Se pot schimba directorii unei companii offshore?

Companiile offshore sunt companii ca şi companiile non-offshore oriunde în lume. Ca urmare, proprietarii companiei pot îndepărta cu uşurinţă sau înlocui funcţionarii companiei şi, în cazurile în care directorul/directorii demisionează, membrii sau acţionarii pot numi alte persoane în locul acestora. În mod similar, dacă un director a decedar, membri numesc un înlocuitor. Documentele emise cu privire la o modificare a directorilor variază de la o jurisdicţie la alta şi procedura poate varia şi ea, în funcţie de punerea la dispoziţia publicului sau nu a detaliilor privind directorii.

Poate o companie offshore cumpăra o proprietate?

În general, în conformitate cu legile jurisdicţiei de înmatriculare, o companie offshore poate cumpăra o proprietate pe teritorii din afara jurisdicţiei de înmatriculare. În cazul celor mai multe jurisdicţii singura proprietate pe care o poate avea o companie în jurisdicţia în care este înmatriculată este sediul registrat. Problema este mai complicată din punctul de vedere al legilor ţării în care este situată proprietatea. Aceste legi pot pune restricţii privind achiziţionarea de proprietăţi de către străini, sau pot impune condiţii speciale (de exemplu, ei nu pot cumpăra clădiri de pe o listă sau pământ agricol). Problema trebuie studiată amănunțit şi trebuie consultaţi experţi şi avocaţi din ţara în care este situată proprietatea înainte de a lua o hotărâre.

Poate o companie offshore cumpăra maşini?

În conformitate cu legile jurisdicţiei de înmatriculare, o companie offshore poate cumpăra maşini. Cu toate acestea, dacă studiem legile ţării în care urmează a fi păstrată maşina, problema se diversifică. În general, maşina cumpărată în numele companiei offshore nu va fi folosită în ţara în care este înmatriculată compania, dar un teritoriu total independent. Aceasta înseamnă că este necesar să se studieze legile ţării în discuţie, să se vadă în ce condiţii o entitate străină poate păstra în mod legal o maşină în acea ţară şi ce impozit, vamă şi alte cerinţe de ordin financiar sunt implicate în conducerea unei maşini. Este necesar să se verifice dacă un străin are dreptul de a păstra o maşină în ţara respectivă fără să fie înregistrat local. Ca şi în cazul proprietăţii, este important ca problema să fie discutată cu vama locală şi consultanţii fiscali locali înainte de a lua decizia achiziţionării unei maşini.

O companie offshore poate acorda împumuturi?

Companiile offshore pot acorda împrumuturi atât persoanelor fizice, cât şi persoanelor juridice. Compania este de asemenea liberă să stabilească termenii concreţi ai împrumutului cu împrumutatul. Astfel în mod obişnuit condiţiile rambursării, colaterale împrumutului şi ratelor dobânzii, toate fac parte din acordul dintre părţi. Se poate afirma că legile jurisdicţiei în care este înmatriculată compania offshore nu pun restricţii cu privire la acest tip de acorduri. Totuşi situaţia pentru împrumutator poate fi diferită dacă legile ţării în care acesta este rezindent au reguli speciale legate, spre exemplu de plata dobânzii peste hotare. Este necesar de asemenea să se studieze cazul "capitalizării reduse", în care suma împrumutului nu poate depăşi un anumit procent din capitalul privat al împrumutatorului.

O companie offshore poate înfiinţa alte companii?

O companie offshore poate fi membru sau acţionar în alte companii, şi prin urmare poate constitui atât companii offshore, cât şi onshore în cele mai multe zone din lume (evident, având în vedere respectarea legilor locale).

Cine poate semna în numele unei companii offshore?

Se obişnuieşte ca directorii sau administratorii companiei să aibă drept de semnătură în afacerile companiei. Pot semna şi acele persoane cărora li s-a dat împuternicire de către director (pentru un anumit tip de activităţi sau pentru tranzacţii specifice). Directorii pot emite chiar şi împuterniciri cu o scară largă de aplicare (adesea cu putere totală), care dau mandatarilor drepturi de semnătură şi dreptul de a acţiona în numele companiei, în conformitate cu instrucţiunile stabilite în document. Evident mandatarii semnează în numele companiei şi propriile nume ale acestora trebuie să apară în documentele pe care le semnează. Este de asemnea posibil ca directorul să emită împuternicire pentru anumite tranzacţii specifice (de exemplu achiziţionarea unei proprietăţi) sau pentru îndeplinirea anumitor funcţii (de exemplu, deschiderea şi operarea unui cont bancar). În acest caz, mandatarii sunt autorizaţi doar să execută sarcinile specifice stabilite în document şi nu pot realiza alte acţiuni în numele companiei. În majoritatea cazurilor, împuternicirile emise de director sunt valabile pentru o anumită perioadă de timp, de exemplu pentru un an de la data emiterii. Este de asemenea general ca persoana căreia  directorul i-a emis împuternicire să nu fie autorizată să emită ulterior împuterniciri - aceasta ar conduce la un lanţ nesfârşit şi ar face practic imposibil să se ţină socoteala cine are ce drepturi şi puteri în cadrul companiei.

Proprietarii unei companii offshore trebuie să semneze documentele de înfiinţare?

Uneori da, uneori nu. În jurisdicţiile în care sunt înregistrate detaliile cu privire la proprietari în registrul comerţului, proprietarii trebuie să semneze documentele de înfiinţare ca şi Statutul. Cipru, unde sunt disponibile publicului detaliile cu privire la proprietari, este un exemplu de jurisdicţie de acest tip. Totuşi şi în acest caz este posibil ca proprietarii să emită împuternicire pentru agentul local de înmatriculare sau avocat pentru a semna aceste documente în numele lor. În majoritatea jurisdicţiilor offshore, totuşi există un birou de avocatură local care înmatriculează companii, iar angajaţii acestui birou sunt cei care semnează documentele de constituire ca fondatori. În mod obişnuit, ei numesc şi primul consiliu director care va emite ulterior acţiunile companiei şi certificatele de acţionari. În acest caz, proprietarii nu trebuie să semneze documentele de constituire din moment ce acest lucru a fost făcut în momentul înmatriculării de cître angajaţii biroului local.

Companiile offshore pot investi la bursă?

O companie offshore poate cumpăra hârtii de valoare (acţiuni, obligaţiuni, futures) şi poate, de asemenea, să le vândă în mod liber. Dacă ne uităm la cifrele de afaceri ale celor mai importante burse ale lumii (New York, Londra, etc.) putem observa că majoritatea acţiunilor aflate în circulaţie sunt în mâinile companiilor offshore şi se schimbă între aceste companii. Companiile offshore sunt principalii pioni ai proprietăţii în pieţele de capital dezvoltate. Companiile offshore sunt prezente şi pe pieţele de mărfuri, unde sunt active în tranzacţiile cu monedă străină. Ele se ocupă şi de pieţele de diverse materii prime şi combustibili.

Companiile offshore pot deţine brevete şi licenţe?

În general, companiile offshore pot fi titularii sau deţinătorii oricărui obiect, material sau imaterial. Bunurile imateriale cuprind diferitele brevete şi dretpuri similare, care pot fi atribuite unui autor sau compozitor. În general, aceasta se numeşte proprietate intelectuală, care poate fi sau nu datorată ca urmare a protecţiei legale (cum ar fi cerere pentru brevetare, drepturile de autor sau brevetul pentru un model industrial), dar pot fi şi de alte tipuri. Se poate observa prin urmare, că societățile offshore pot deţine şi realiza un profit din proprietatea intelectuală.

Cât timp va fi posibilă înmatricularea companiilor offshore în lume?

Aceasta este o întrebare frecventă în ziua de azi, la fel cum a fost acum cinci, sau zece ani în urmă. Simpla adresare a acestei întrebări denotă o atitudine negativistă, ca şi cum am vorbi de un soi de subiect dăunător, infracţional, cu care trebuie să se încheie. Dar de ce ar trebui desfiinţate companiile offshore care funcţionează în lume şi într-adevăr, este posibil să le desfiinţezi? Aceia care judecă companiile offshore nu dau de obicei răspunsuri susţinute de raţionamente concrete când răspund la prima parte a acestei întrebări. În schimb, ei doar repetă de obicei că societăţile offshore fac posibilă spălarea de bani şi furnizează un paravan după care să te ascunzi. În acelaşi timp, trebuie ţinut în minte faptul că aici nu unealta (adică societatea offshore) reprezintă problema, ci intenţiile umane care zac în spatele anumitor acţiuni. Şi din acest punct de vedere, nu există nici o diferenţă între companiile offshore şi non-offshore. Este la fel de posibil, dacă nu şi mai mult probabil, să se spele bani şi să te ascunzi în spatele unei unor companii non-offshore. Statisticile arată că mult mai multe companii non-offshore sunt implicate în infracţiuni de natură fiscală, doar o mică parte fiind realizate de companii offshore. Dacă ne întoarcem la întrebarea iniţială, sau la acea parte a întrebării privind posibilitatea desfiinţării companiilor offshore, răspunsul este extrem de complex. Teoretic, ar fi posibil să se ia o astfel de măsură administrativă de blocare a înfiinţării companiilor offshore în viitor. Dar ce s-ar întâmpla cu multitudinea de companii offshore (unii experţi estimează că ar fi trei milioane, iar alţii spun că sunt aproape de patru milioane) care există deja şi funcţionează în lume? Este imposibil să ne imaginăm funcţionarea economiei mondiale fără aceste companii. Astăzi, majoritatea tranzacţiilor financiare zilnice sunt realizate prin aceste companii offshore. Impunerea de restricţii asupra companiilor offshore deja existente şi funcţionale ar conduce la haos în funcţionarea economiei mondiale şi la instabilitate. Prin urmare, este practic de neconceput că  aceste câteva milioane de companii offshore vor trebui să se confrunte cu schimbări majore ca urmare a unor restricţii serioase.

Top